Alexandra Păcuraru: Noi suntem cronicarii acestor timpuri. Lăsam ceva în urmă sau ne declarăm învinși?

0

Frenezia politică începe să se intensifice, stimați români. Săbiile se ascut, iar lupta se duce la baionetă nu doar în coaliție, ci și în interiorul fiecărui partid în parte. Sunteți invitați sa asistați la marele circ, dragi români!

Urmează un an electoral iar politicienii noștri sunt preocupați să ocupe locuri în pole-position, ca la Formula 1, pentru a fura startul la alegeri. Nu vă faceți griji, biletul vi se înmânează acum pe gratis, dar va fi decontat scump de noi și de generațiile viitoare. Tocmai de aceea insist să lăsați lenea și mai ales sila pe care v-o înțeleg – față de clasa politică. Ieșiți din casă în ziua votului! Unde-s mulți puterea crește și dușmanul nu mai tâlhărește. Sigur că va încerca să o facă, dar voința unui popor întreg nu poate fi suprimată de tentativele meschine ale altora. Ține de fiecare dintre noi să reparăm tot ce s-a distrus după 1989 încoace. Aceste decenii în care am făcut tranziția de la comunism la democrație ne vor costa enorm. Pentru că a fost un drum sinuos, plin de obstacole și nici măcar astăzi nu am reușit să ajungem acolo unde ar fi trebuit. Deja plătim greu pentru pașii anemici pe care i-am făcut: venituri mizere, sărăcie, alimente scumpe, frig și facturi nesimțite. Iar lista e lungă și tare mi-e teamă că nu-mi ajunge timpul să enumăr toate problemele cu care ne confruntăm, mulțumită celor care ne-au condus spre prăpastia disperării în ultimii 34 de ani. Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă responsabilitatea uriașă pe care o poartă pe umeri. Să ne asumăm misiunea de a scoate țara din ghearele mafiei care o sufocă și o sărăcește fără milă. Indiferent de rolul pe care îl deținem în societate, de locul de muncă pe care îl avem, acum a venit vremea să pricepem că am ajuns la o răscruce de vremuri în care trebuie să decidem asumat pe ce cărare să mergem. Ne îndreptăm spre distrugerea irevocabilă a tot ce înseamnă această țară, clădită prin eforturi uriașe de marii români? Ori să ne înarmăm cu tot curajul de care dispunem și alegem să urmăm misiunea de a reclădi, din cenușă și ruine, o patrie pentru pruncii care vin după noi? Întotdeauna, în clipele cele mai grele ale existenței sale, acest popor a reușit să se ridice la înălțimea vremurilor și s-a cățărat, cu credință tare în bunul Dumnezeu, pe cele mai înalte culmi ale istoriei. Am stat în genunchi, dar am reușit să ne ridicăm ochii din pământ și să scriem cele mai frumoase pagini din cartea vieții noastre. Acum ni se aștern foi goale înainte ochilor și depinde numai de noi ce vom scrijeli pe ele cu dalta durerii și a suferinței. Noi suntem cronicarii acestor timpuri. Lăsam ceva în urmă sau ne declarăm învinși? Am fi prima generație de români care ar face acest lucru. Niciodată nu am capitulat în fața necazurilor, ne-am regrupat, ne-am reașezat și am lovit puternic în interesele celor care ne doreau vasali și tributari. Chiar și când țara era pierdută și ocupată de armatele germanilor și ale austro-ungarilor, când mai aveam un petec de pământ, acest popor a luptat cu arma în mână până a desenat România Mare! Dacă înaintașii noștri au putut, noi cu ce suntem mai prejos!? Nu sunt vorbe goale dragii mei, nu e un discurs fățarnic pe care vi-l prezint la televizor! Vreau să rămân în această țară, vreau să îmi cresc copiii și nepoții în dragostea față de tot ce înseamnă românesc, dar și în credința că nu suntem un popor așezat la întâmplare de Dumnezeu în acest colț de lume. Avem un destin pe care trebuie să îl acceptăm și să îl îndeplinim. Sunt convinsă că în fiecare dintre voi bate puternic o inimă de român mândru că s-a născut aici, că a crescut aici. Să nu ne mai fie rușine de ceea ce suntem. Să le înmulțim pe cele bune și să ni le asumăm pe cele rele. Ca să le corectăm. Dacă știm și acceptăm ce suntem azi, vom cunoaște încotro să ne îndreptăm. Dacă reparăm greșelile trecutului, cu siguranță vom reuși să facem ziua de mâine puțin mai bună, mai luminoasă. Altfel nu mai avem dreptul să ne plângem de neajunsurile pe care le suferim. Pensiile vor rămâne tot mici, salariile mizere, farfuriile goale, industria în ruine, iar economia noastră la mila străinilor care o jefuiesc fără milă. Așteptăm prea mult de la alții, dar nu ne întrebăm ce putem face noi ca să schimbăm ceva. Sunt sătulă de scandalul permanent legat de pensii. Vina se pasează de la un ministru la altul, pri în Parlament, nimeni nu își asumă obligația impusă chiar în Constituție, adică aceea de a asigura un trai decent românilor. Decidenții tranzacționează abil promisiuni și ne îndeasă iluzii în buzunarele goale, doar ca să mai câștige ei puncte electorale. Dar acest mod de a face politică este chiar cel care ne-a adus unde suntem astăzi. Dacă liderii țării ar înțelege că poporul se câștigă doar dacă îi asiguri măcar nevoile de bază, actuala coaliție ar obține un scor zdrobitor la alegeri. E simplu, dar atât de complicat în același timp. Trebuie ca politicienii să se scuture de vechile obiceiuri și să își pună la lucru toată priceperea în folosul țării. Însă munca e grea, dragii mei, nu-i așa? Este frustrant că avem cifre bune din punct de vedere economic, iar românul de rând nu simte nimic din aceste creșteri. Și nu pot să nu mă întreb unde se duc toți acești bani care ar trebui să contribuie la bunăstarea noastră. Risipa este politică de stat. Ieri v-am dat un exemplu clar: 4,6 milioane de lei vor fi cheltuiți pe limuzinele senatorilor. Această sumă reprezintă puțin peste 4.000 de pensii minime, de 1.125 de lei. V-aș invita pe voi, stimați politicieni, să trăiți măcar o lună din banii aceștia. Ar fi un exercițiu bun să vă puneți în pielea bunicilor, a celor care au muncit ca să aveți voi ce să stăpâniți azi. Iar acești seniori așteaptă, ca pe o minune de la Dumnezeu, o nouă majorare, oricât de mică ar fi ea. Sărmanii se uită lung spre voi, dar dați din umeri și spuneți că nu aveți de unde da. Pai nu vă e rușine când pentru voi și ai voștri se găsesc soluții, în timp ce mulțimea înfometată se chinuie să supraviețuiască? Prioritățile sunt altele acolo la vârf unde aerul e rarefiat. Chinurile la care a fost condamnat acest popor sunt insignifiante și abia se văd, mai ales că lupta pentru funcții a pornit iar războiul dintre aleși. Rotația puterii a stârnit conflicte uriașe, mai ales că bătălia se dă, conform unor surse, pentru 11 portofolii din Guvern. Și când doi se ceartă, al treilea nu câștiga mereu. Și de data aceasta pierde România. Credeam că ne responsabilizăm măcar puțin, mai ales că avem acest război cumplit la granițe. Aștept de la liderii națiunii să înțeleagă necesitatea unei stabilități la nivel politic. Măcar între noi și pentru noi să fie pace. Lucrurile pe plan extern se modifică rapid, ce știam ieri nu mai e valabil azi. O singură constantă observ, pe plan intern cel puțin: scandalul și circul fără pâine e servit cu cinism de cei care ar trebui să ne ofere siguranță și bunăstare. Îngropați securea războiului dintre voi, stimați politicieni, opriți lupta pentru putere, căci în curând, dacă nu pricepeți cât de gravă e situația, nu o să mai aveți nici măcar o țară pe care să v-o împărțiți! Acum, ca să ascundă adevăratele probleme ale țării, cei de la butoane ne mai aruncă un non-subiect pe care să îl mestecăm: cel al eliminării casierilor din marile magazine. Serios? Nu mai bine v-ați inflama și ați elimina voi o parte dintre acești retaileri care ne îndoapă cu produsele străinilor, în timp ce ale noastre nu au loc la raft? Am primit pe adresa noastră de email, printre alte sute, un mesaj pe care vreau să vi-l citesc CITEZ: „Aveți în cadrul emisiunilor postului Realitatea Plus, multi invitați care nu văd pădurea din cauza copacilor! Intrați în orice unitate bancară de stat sau privată, autohtonă sau străină să vedeți că în aceste unități găsiți toate casieriile furnizorilor de utilități și servicii nu doar din țară, ci și din Europa sau chiar din întreaga lume! Câți casieri existau la companiile de apă, electricitate, gaz, telefonie mobilă, taxe, permise înmatriculare, pașapoarte, rovinietă? În cadrul unităților bancare nu suntem casieri dragi domni și doamne, ci economiști și muncim mult și foarte mult! PS: și în gară trenurile vin la peron la ore fixe, în cadrul unităților bancare este un întreg furnicar, un fel de sens giratoriu! Inițiați o propunere legislativă și chemați-i la munca pe domnii și doamnele bugetari inclusiv sâmbăta până la ora 13! Veți constata că e cea mai bună soluție, pentru funcționarul public care trebuie să fie în slujba cetățeanului, nu în interesul personal. Acum cer să li se reducă săptămâna de lucru la 4 zile! Haideți să facem program de 4 zile și în fabrici, ba chiar și noaptea să le închidem. Animalele din ferme, gospodării, cățelul și pisica din curte să îi hrănim tot 4 zile, așa cum doresc domnii bugetari să muncească!”, ne scrie pe un ton ironic și plin de revoltă domnul Florin. Și îi dau dreptate. Pentru că noi, cei de rând, muncim de ne cocoșăm, doar ca să susținem traiul de lux al altora. În tot acest amalgam de vești proaste, iată că obținem și un prim succes. În urma vizitei experților europeni pe Dunăre, Ucraina anunță că va opri lucrările pe canalul Bâstroe, după cum ne-a informat ministerul Transporturile. Rămâne de văzut la ce concluzie vor ajunge specialiștii pentru că trebuie să aflăm exact cât s-a dragat acolo. Până atunci, v-am pregătit astăzi o ediție incendiară cu dezvăluiri bombă din culisele politicii românești. Fostul premier Ludovic Orban vine în această seară cu explicații exclusive despre planul pentru răsturnarea puterii la noi în țară. Aștept să văd ce a aflat Orban despre pensiile bunicilor și dacă există vreo posibilitate ca acestea să fie majorate în 2023. Așadar, rămâneți pe Plus pentru că urmează două ore explozive. Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit, stimați telespectatori, să facem România suverană! 

Un editorial scris de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir