Joia Mare, cunoscută și ca Joia Patimilor, reprezintă una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Mare, fiind momentul Cinei celei de Taină. În această zi, Iisus Hristos a spălat picioarele apostolilor săi și a instituit Sfânta Taină a Împărtășaniei.
Tradițiile și obiceiurile din această zi sunt păstrate cu sfințenie de români, fiind transmise de generații întregi. Unul dintre cele mai cunoscute ritualuri este aprinderea celor 12 lumânări în timpul Deniei.
Acest gest simbolizează comuniunea cu patimile Mântuitorului și marchează citirea celor 12 Evanghelii specifice slujbei din Joia Mare. Fiecare lumânare aprinsă reflectă un moment distinct și important din suferința lui Hristos.
Conform credinței populare, cele 12 lumânări au și o puternică valoare protectoare. Mulți credincioși le iau acasă după slujbă, păstrându-le pentru momente dificile sau situații speciale, considerându-le o sursă de protecție divină.
Joia Mare este și ziua dedicată pomenirii celor trecuți în neființă. În biserici, gospodinele aduc colaci, vin, ouă roșii și lumânări pe care le împart în memoria celor dragi. Se crede că sufletele celor decedați participă simbolic la aceste pomeniri, bucurându-se de darurile primite.
Tot în această zi, gospodinele vopsesc ouăle roșii, simbol al sângelui lui Hristos și al vieții veșnice. În anumite regiuni, ouăle sunt decorate cu frunze de plante, oferindu-le astfel modele naturale transmise din generație în generație.
În nordul României, o tradiție interesantă este cea legată de Joimărița, o figură mitologică ce pedepsește femeile care nu și-au terminat torsul până la Joia Mare. Aceasta fie arde fuiorul neterminat, fie aduce ghinion în gospodărie, subliniind astfel importanța muncii și a pregătirii pentru sărbătoarea Paștelui.
