Dacă economia românească ar fi o singură firmă, bilanțul ei pe 2025 ar arăta așa: o cifră de afaceri de aproximativ 2.366 de miliarde de lei, un rezultat net cumulat de 156 de miliarde și cam 3,5 milioane de angajați. Sub cifrele mari se ascunde însă o realitate mult mai puțin uniformă: șase din zece firme au ieșit pe profit, una din trei a raportat pierdere, iar distanța dintre cei care câștigă bine și restul plutonului e mai mare decât ar bănui majoritatea.
Marjele care sfidează media
Marja netă medie a firmelor românești se învârte în jurul a 6,6%. Adică, la 100 de lei încasați, rămân vreo 6 lei și jumătate după toate cheltuielile și taxele. Există însă sectoare care operează într-o cu totul altă ligă. Campioana absolută este intermedierea tranzacțiilor financiare, cu o marjă netă de peste 46% — aproape jumătate din fiecare leu încasat rămâne profit. Pe locul doi, poate mai puțin surprinzător pentru cine urmărește piața muncii, vine software-ul la comandă, cu aproape 35%, urmat de contabilitate și audit, cu 29%.
Lista continuă cu câteva prezențe neașteptate: construcția de poduri și tuneluri depășește 26% marjă netă, fabricarea gazelor industriale trece de 23%, iar cabinetele de medicină generală de aproape 22%. Agențiile imobiliare închid topul cu peste 20%. Concluzia incomodă pentru multe industrii tradiționale: în România, banii serioși se fac fie din capital și expertiză concentrată, fie din piețe cu bariere mari de intrare — rareori din volum pur.
Cine ține, de fapt, economia în spate
Geografia banilor rămâne brutală în simplitatea ei. Bucureștiul singur generează peste 35% din cifra de afaceri a firmelor cu bilanț depus — 834 de miliarde de lei — iar împreună cu Ilfovul trece de 41%. Următoarele clasate, Cluj și Timiș, adună împreună sub 10%. Practic, patru județe produc mai mult de jumătate din rulajul economiei private, în timp ce restul de 38 își împart rămășița.
La capitolul profituri nete individuale, podiumul pe 2025 e dominat de energie: Hidroelectrica, cu 3,34 miliarde de lei, Romgaz cu 3,14 miliarde și OMV Petrom cu 3,07 miliarde — ierarhia completă poate fi urmărită în clasamentele actualizate ale firmelor românești. Abia apoi apar jucătorii privați autohtoni — Paval Holding și Dedeman, vehiculele fraților Pavăl, cumulează împreună aproape 4 miliarde de lei profit. Tot Dedeman conduce și clasamentul angajatorilor privați, cu peste 12.700 de salariați, urmat îndeaproape de Carrefour și Lidl.
Partea mai puțin fotogenică: datoriile și dispariția
Orice radiografie onestă are și zone gri. Potrivit datelor agregate din surse oficiale, aproape 47.000 de firme figurau, la finalul primului trimestru din 2026, în evidențele ANAF cu obligații restante — un total de circa 78 de miliarde de lei, din care aproape 59 de miliarde doar către bugetul de stat. Topul datornicilor e un amestec previzibil de foste companii de stat — CFR Marfă, complexuri energetice în agonie — și firme private din industria tutunului, cu restanțe de peste un miliard de lei fiecare.
Iar cifra care spune cel mai mult despre fragilitatea antreprenoriatului românesc e una aparent banală: durata medie de viață a unei firme, de la înființare la radiere, este de 13,4 ani. Aproape 19.000 de companii se află în prezent în insolvență, alte aproximativ 15.000 în faliment, iar peste 80.000 stau cu activitatea suspendată. Radierile depășesc de mult pragul psihologic: din toate firmele înregistrate vreodată în România, cele radiate — peste 2,6 milioane — sunt mai numeroase decât cele active.
Semnalul de alarmă din 2026
Poate cel mai relevant indicator pentru anul în curs nu ține de trecut, ci de apetitul de a începe ceva nou. În ultima lună s-au înființat aproximativ 12.400 de firme — cu aproape 24% mai puține decât în aceeași perioadă a anului trecut. Scăderea e vizibilă în aproape toate județele mari și sugerează că incertitudinea fiscală și scumpirea creditării își fac efectul exact acolo unde doare pe termen lung: la firmele care nu se mai nasc.
Rămâne și o notă de culoare, pentru colecționarii de curiozități statistice: în toată România există exact o firmă autorizată pentru prelucrarea combustibililor nucleari, două pentru baterea monedelor și patru pentru fabricarea vehiculelor militare de luptă. Cel mai vechi SRL încă activ datează din prima zi a anului 1992 și funcționează neîntrerupt de 34 de ani — mai mult decât dublul speranței de viață a firmei românești medii. Statistica, se pare, are și excepții care confirmă regula: în economia românească se poate și dura, nu doar rula.
